Importanța economică a marinarilor filipinezi

(Partea 1)

Conflictul în curs din Orientul Mijlociu atrage o oarecare atenție asupra marinarilor filipinezi și a contribuției lor majore la economia filipineză. Deoarece aceștia sunt prezenți pe aproape fiecare navă străină, conflictul în curs dintre SUA și Iran — în special luptele și tensiunile din jurul Strâmtorii Hormuz — a avut consecințe grave și imediate pentru marinarii filipinezi, care reprezintă o mare parte din forța de muncă maritimă globală. Impactul poate fi grupat în mai multe domenii cheie:

1. Mii de marinari filipinezi sunt blocați. Se estimează că aproximativ 6.000 de marinari filipinezi au rămas blocați în apropierea Strâmtorii Hormuz din cauza blocadelor, mai întâi de către iranieni și ulterior de către SUA. Se estimează că aproximativ 20.000 de marinari de diferite naționalități au rămas blocați pe nave incapabile să se deplaseze. Traficul naval a fost grav restricționat, doar câteva nave reușind să treacă chiar și după un armistițiu. Pentru filipinezi, consecințele sunt contracte și plăți întârziate; imposibilitatea de a se întoarce acasă (schimburi de echipaj ratate); și programe de desfășurare incerte.

2. Pericol sporit și victime. Golful Persic și apele din apropiere au devenit efectiv „zone de operațiuni de tip război." Navele au fost lovite de rachete și drone, cu cel puțin 25 de nave atacate și unii marinari uciși sau dispăruți. Marinarii filipinezi se confruntă cu pericol fizic direct pe mare, riscul de a fi prinși într-o escaladare militară și posibila refuzare de a naviga prin zone cu risc ridicat.

3. Stres psihologic și mental sever. Multe echipaje au fost blocate săptămâni întregi în ape cu risc ridicat, ducând la anxietate și frică de atac. Există rapoarte despre căderi nervoase în rândul membrilor echipajului. Deja, aproximativ 20% dintre marinari au solicitat repatrierea din cauza stresului și fricii de pericol. Această stare mentală este deosebit de semnificativă pentru filipinezi, care adesea stau mai mult timp în străinătate din cauza nevoilor financiare, fiind nevoiți să întrețină familii extinse acasă.

4. Perturbarea angajării și a veniturilor. Unii marinari filipinezi refuză misiunile în zone periculoase precum Strâmtoarea Hormuz. Companiile de transport maritim redirecționează navele, suspendă operațiunile și caută echipaje de înlocuire. Ca urmare, lucrătorii filipinezi suferă pierderi de oportunități de venit, se confruntă cu incertitudine contractuală și experimentează întârzieri în desfășurarea noilor angajați.

5. Impactul negativ al avizelor și restricțiilor guvernamentale. Guvernul filipinez a restricționat, în mod înțelegător, mișcările marinarilor filipinezi prin agenții precum Departamentul Muncitorilor Migranți (DMW) și Autoritatea Industriei Maritime sau MARINA. Navelor li s-a recomandat să evite Strâmtoarea Hormuz, cu excepția cazurilor strict necesare. Schimburile de echipaj au fost suspendate în zonele de conflict, iar protocoalele de securitate au fost intensificate pe nave. Toate aceste măsuri i-au protejat pe marinari, dar au limitat mobilitatea profesională și au încetinit ciclurile de angajare maritimă.

Familiile marinarilor, împreună cu toate gospodăriile cu venituri mici și medii, suferă din cauza prețurilor mai mari la combustibil și alimente, ceea ce duce la unii dintre ei căzând din nou sub pragul sărăciei. Conflictul SUA-Iran a creat o furtună perfectă pentru aceste surse majore de remitențe. Aceștia sunt cei mai expuși la riscuri fizice (atacuri asupra navelor), perturbări operaționale (rute maritime blocate), presiuni umane (provocări legate de sănătatea mintală și desfășurare prelungită) și incertitudine economică. Pe scurt, marinarii filipinezi — adesea numiți „coloana vertebrală a transportului maritim global" — au devenit unii dintre cei mai vulnerabili civili de primă linie în criza geopolitică în curs.

Această criză care afectează marinarii filipinezi a atras o oarecare atenție asupra rolului vital jucat de marinarii filipinezi în sectorul general OFW, care din 2010 a înregistrat în mod constant o rată de creștere compusă de 9,9% pe an. Aici, doresc să raportez concluziile unui studiu realizat de Centrul pentru Cercetare și Comunicare, condus de Dr. Winston Padojinog, în colaborare cu Grupul Maritim ALMA. Indiferent de modul în care va fi rezolvat conflictul SUA-Iran, este o certitudine că marinarii filipinezi vor continua să fie o parte vitală a industriei maritime globale. Acest fapt este rezultatul dividendului demografic de care Filipine se va bucura pentru o perioadă de timp, în ciuda ratelor de fertilitate în scădere.

Remitențele OFW au fost de mult timp identificate ca o balama crucială pe care se rotește mașinăria economică filipineză. În 2024, remitențele s-au ridicat la 34,49 miliarde de dolari (1,9 trilioane P), constituind aproximativ 7,4% din PIB-ul filipinez. Din 2000 până în 2024, creșterea medie anuală a remitențelor marinarilor filipinezi a fost de 8,6%, depășind creșterea medie a PIB-ului de 6-7%. Singurul sector care performează mai bine în câștigarea de dolari americani pentru țară este industria IT-BPO, care a crescut cu 11,30% anual din 2013 până în 2024.

În termeni absoluți de efective, desfășurarea marinarilor filipinezi este în creștere. Cele mai recente estimări ale DMW arată că desfășurarea totală OFW a crescut cu 4,81% din 1984 până în 2024, cu o desfășurare înregistrată de 2.474.197 doar în 2024. Dintre aceștia, 504.057 sau aproximativ 20% sunt bazați pe mare, cu o creștere anuală de 5,91% față de cifrele de desfășurare din 1984. Desfășurarea totală a marinarilor filipinezi a crescut cu un ritm remarcabil de 27,56% între 2024 și 2025. O explicație oferită este că principalul competitor, China, are o nevoie atât de mare de a-și echipa propriile nave, încât nu are marinari suplimentari pentru a aproviziona navele altor națiuni. În contrast, Filipine continuă să aibă o rată relativ ridicată a șomajului și o rată și mai gravă a subocupării forței de muncă. Navigația vine în mod natural pentru insularii filipinezi.

Cele mai recente date ale DMW arată patru tipuri de „marinari" pe care Filipine îi furnizează lumii. O vastă majoritate (43%) din desfășurarea din 2024 este clasificată drept „non-marină", adică persoane care lucrează pe nave, dar nu efectuează munci tradiționale de marinar. Aceștia ar putea fi implicați în sarcini specializate precum servicii medicale, divertisment, catering sau alte sarcini non-maritime. Personalul hotelier de pe navele de croazieră se încadrează în această categorie. Urmează „gradele" (35,4%), definite ca non-ofițeri care îndeplinesc diverse servicii operaționale și de suport la bordul unei nave. Acești marinari asistă de obicei cei din rândurile ofițerilor în diverse domenii, inclusiv puntea, motorul sau catering. În cele din urmă, există cei care aparțin categoriei de înaltă calificare „ofițeri" — marinari care dețin autoritate pe o navă. Aceștia includ căpitanul, inginerul șef și alți ofițeri superiori responsabili pentru operarea și gestionarea generală a navei.

În prezent, Filipine continuă să dețină cea mai mare cotă individuală din forța de muncă maritimă globală între țările individuale, consultanții Drewry Maritime estimând că cifrele pentru 2025 vor fi de aproximativ 14% din oferta globală totală. Aceasta înseamnă că există 226.000 de marinari filipinezi din 1,6 milioane din întreaga lume. O parte din avantajul competitiv al Filipinelor provine din raportul calitate-preț rezultat din angajarea de grade și ofițeri juniori. Datele din 2016 până în 2021 arată că a existat o creștere a marinarilor filipinezi la rangurile de ofițeri superiori de înaltă valoare — un avantaj important dat fiind deficitul global de ofițeri identificat încă din 2016. Deficitul estimat (conform Drewry) este de 57.536 ofițeri în 2025, aproape de două ori mai mare față de estimarea de 20.500 ofițeri în 2021.

Piața asigură, de asemenea, comoditate în angajare, deoarece industria serviciilor de echipare există în Filipine pentru a oferi suport cuprinzător și end-to-end în dezvoltarea și desfășurarea marinarilor pentru clienții respectivi.

Va urma.

Bernardo M. Villegas deține un doctorat în economie de la Harvard, este profesor emerit la Universitatea din Asia și Pacific și profesor vizitator la Școala de Afaceri IESE din Barcelona, Spania. A fost membru al Comisiei Constituționale din 1986.

bernardo.villegas@uap.asia