Quick Fire 🔥 cu Opeyemi Folorunsho

Opeyemi Folorunsho este Vicepreședinte al Cercetării și Dezvoltării (R&D) la Moniepoint, unde se concentrează pe transformarea ideilor tehnice complexe în sisteme care au un impact real. Experiența sa este în sisteme distribuite și infrastructură, iar activitatea sa se situează la intersecția dintre cercetare și execuție: identificarea oportunităților emergente, validarea riguroasă a acestora și construirea platformelor care le pun în practică.

Convingerea sa fundamentală este că o cultură inginerescă excelentă și gândirea bazată pe principii fundamentale sunt cele care separă inovația reală de urmărirea trendurilor. În timp, focusul său a evoluat de la construirea sistemelor la modelarea direcției lor, ghidarea echipelor, stabilirea viziunii tehnice și asigurarea faptului că eforturile de cercetare se traduc în rezultate semnificative.

• Explică-ți jobul unui copil de cinci ani.

Imaginează-ți că ai un oraș imens de jucării unde milioane de oameni se joacă în fiecare zi. Jobul meu este să inventez drumuri mai bune, poduri mai rezistente și semafoare mai inteligente înainte ca orașul să devină prea aglomerat.

Uneori construiesc eu însumi lucruri noi. Alteori îi ajut pe alți ingineri să le construiască. Și uneori petrec săptămâni întregi găsind o modalitate mai bună de a rezolva o problemă pe care nimeni nu a rezolvat-o înainte. Jobul meu este, în esență, să mă asigur că orașul continuă să funcționeze chiar când sosesc milioane de oameni în plus.

• Cum arată, de fapt, activitatea de R&D într-o companie fintech, zi de zi?

Oamenii își imaginează adesea R&D-ul ca fiind oameni de știință într-un laborator. În realitate, este mult mai apropiat de ingineria aplicată.

O săptămână tipică implică înțelegerea unei probleme de afaceri dificile, citirea de articole sau documentație tehnică, evaluarea tehnologiilor existente, construirea de prototipuri, măsurarea compromisurilor și deciderea dacă o idee merită să devină parte din platforma de producție.

Unele proiecte nu părăsesc niciodată stadiul de prototip deoarece aspectele economice nu funcționează. Altele ajung să devină infrastructură de bază de care depinde fiecare echipă de inginerie.

La Moniepoint, aceasta a însemnat explorarea unor tehnologii precum baze de date distribuite, procesare de fluxuri, platforme pentru dezvoltatori, tehnici de detectare a fraudelor, automatizarea infrastructurii și modalități de simplificare a modului în care inginerii construiesc produse la scară largă.

Scopul nu este cercetarea de dragul cercetării. Este reducerea incertitudinii astfel încât afacerea să poată lua decizii de inginerie mai bune.

• Cum decizi când o idee este pregătită să devină un produs?

Caut trei lucruri. În primul rând, am rezolvat efectiv problemele tehnice dificile sau am construit doar un demo bun? În al doilea rând, soluția reduce complexitatea în loc să o adauge? Un prototip poate tolera ingeniozitatea. Un sistem de producție nu poate. În al treilea rând, rezolvă o problemă reală pe care o au multiple echipe? Dacă doar un inginer o înțelege sau doar o echipă beneficiază de ea, probabil este încă în stadiu de cercetare.

Tranziția are loc când necunoscutele devin cunoscute. În acel moment, munca se mută de la descoperirea dacă ceva este posibil la faptul de a-l face fiabil, ușor de întreținut și simplu de utilizat pentru alți ingineri.

• Moniepoint s-a extins agresiv în Africa. Ce cere acest tip de creștere din punct de vedere al infrastructurii?

Creșterea schimbă întrebările pe care le pui. La început, întrebi: „Putem face asta să funcționeze?” Mai târziu, întrebi: „Poate acesta să suporte un trafic de zece ori mai mare fără să trezească pe cineva la 3 dimineața?”

La Moniepoint, operarea la scară largă înseamnă proiectarea unor sisteme care pot gestiona miliarde de evenimente financiare, mențin o latență scăzută, își revin elegant după erori și continuă să opereze în diferite regiuni și în condiții de rețea variabile.

Înseamnă, de asemenea, investirea masivă în platforme interne. Pe măsură ce o organizație de inginerie crește, productivitatea dezvoltatorilor devine, de asemenea, o problemă de infrastructură. Instrumentele bune, automatizarea, observabilitatea, sistemele de implementare și platformele standardizate permit sutelor de ingineri să se miște rapid fără a compromite fiabilitatea. Infrastructura nu mai susține doar afacerea. Devine un avantaj competitiv.

• Care este cea mai mare concepție greșită pe care o au inginerii despre cum arată o cercetare bună?

Mulți ingineri cred că cercetarea înseamnă citirea de articole. Nu este așa. Cercetarea bună înseamnă reducerea incertitudinii.

Uneori aceasta înseamnă citirea de articole academice. Mai des, înseamnă construirea de prototipuri, colectarea de dovezi, măsurarea performanței, discutarea cu utilizatorii și disponibilitatea de a-ți demonstra propria idee ca fiind greșită.

Cel mai bun rezultat în R&D nu este demonstrarea faptului că ai dreptate. Este învățarea a ceva valoros înainte ca firma să cheltuiască luni întregi construind lucrul greșit. Cercetarea ar trebui să facă ingineria viitoare mai ușoară, nu mai complicată.

• Cum a arătat parcursul tău către poziția de VP de R&D și ce ai face diferit dacă ai începe de la zero?

Cariera mea a fost întotdeauna condusă mai mult de curiozitate decât de titluri. M-am orientat natural către probleme dificile de infrastructură, sisteme distribuite, baze de date, platforme pentru dezvoltatori și acel tip de muncă inginerească în care înțelegerea mecanismelor interne face o diferență reală. În timp, aceasta a evoluat de la rezolvarea problemelor tehnice de către mine însumi la ajutorarea echipelor de a identifica care probleme meritau rezolvate în primul rând.

Pe măsură ce am avansat în leadership, am realizat că R&D-ul nu ține doar de tehnologie. Ține de crearea unui proces care transformă incertitudinea în decizii informate. Astăzi, o mare parte a rolului meu este să ajut organizația să exploreze idei noi, asigurându-mă totodată că cele de succes pot fi preluate de echipele de produs și scalate în întreaga afacere.

Dacă aș începe de la zero, aș petrece mai puțin timp urmărind tehnologii individuale și mai mult timp învățând gândirea sistemică, comunicarea și economia. Limbajele, framework-urile și bazele de date vin și pleacă. Abilitatea de a raționa despre sisteme complexe, de a comunica clar și de a înțelege valoarea de business din spatele deciziilor tehnice se acumulează pe parcursul întregii cariere. Aceste abilități au contat mult mai mult decât orice tehnologie anume pe care am învățat-o.